Exista o preconceptie in societatea noastra, anume ca: la psiholog mergi, numai daca ai probleme grave. Lucru total neadevarat. Psihicul nostru, fiind ceva care nu este la fel de palpabil, ca un organ, este ultimul de care avem grija, este cel cu care credem ca “ne descurcam noi”. Si in mare parte o facem; si e foarte bine asa.
Insa, ignoram cand “ne doare”, cand ne depaseste si, ni se pare ca este foarte rusinos ca am ajuns in impas. Dar, ca in cazul oricarei afectiuni, e mai usor sa previi decat sa combati. Nu avem o educatie in acest sens si asta ne impiedica sa avem o calitate mai buna a vietii.
La psiholog poti merge, chiar daca viata ta se desfasoara in parametrii relativ normali.
• Poti sa vii, pentru o chestiune punctuala, care a intervenit in viata ta si o perturba si nu stii cum sa procedezi.
• Poti sa vii, pentru ca inca nu ti-ai gasit calea si ai avea putin nevoie de ajutor sa te lamuresti.
• Poti sa vii, pentru ca ai o stare difuza de nefericire, simti ca te nemultumeste ceva in viata ta, dar nu poti sa o numesti, sa o identifici.
• Poti sa vii, pentru ca ai vrea sa te cunosti mai bine ca sa ai o viata mai multumitoare.