Articole

Dar ce inseamna un psihoterapeut bun?

Legatura minte-corp, psyche-soma, este o legatura indisolubila. Ceea ce se intampla in minte, are ecou in corp si, invers. Cand avem emotii la un examen sau cand suntem stresati, spunem ca "le simtim in stomac". Tot in stomac...

Asa ajungi la psiholog.

Asisti la propriul tau proces terapeutic si inveti in "apres coup", cand te uiti retrospectiv, dupa ce ai ajuns sa rezolvi lucruri. Abia atunci intelegi cum ai rezolvat, ce ti-a zis, cum a facut, inveti modul terapeutului de a se raporta la tine cand erai regresat, cand puteai sa elaborezi, cand erai pregatit.

Copilul cunoaste lumea, asa cum i-o zugraveste mama. Increderea in sine, o dobandim cand suntem mici, in primul an de viata, cand suntem oglinditi de privirea mamei, cand ne vedem in atitudinea si gesturile ei increzatoare, asiguratoare, care ne spun ca suntem valorosi.

In genere, pacientul vine la psihoterapeut cu o cerere bine definita, cu o problema punctuala si stringenta, pentru care ar vrea o rezolvare de tip pastila, care sa ii ia durerea imediat.

Potentialul e in directa legatura cu speranta. Ea il poate reactiva, spori. Speranta e cea care ne propulseaza inainte, care ne ridica atunci cand cadem; cand ne spargem in mii de bucatele, ne ajuta sa ne adunam cioburile si sa le lipim, sa ne reconstruim. Aici isi are sursa si potentialul nostru de vindecare.

Anxietatea poate avea multe surse. Cand devine anxietatea o problema de sanatate mintala? In multe cazuri exista o corelatie intre anxitate si depresie.

O relationare buna cu sine si cu ceilalti, contribuie la mentinerea unei homeostazii fizice si psihice, la mentinerea unui echilibru bun.

Sa iti gasesti drumul, este ceva ce va fi intotdeauna dificil de realizat. Realitatea e ca nu il cauti,….nu il gasesti,…ci trebuie sa ti-l construiesti, piatra cu piatra.

Suntem nascuti din relatie si crescuti in relatie. In relatie cu parintii cu fratii, cu bunicii, cu prietenii, cu profesorii, cu colegii, cu seful, cu iubitul, cu partenerul de viata. Nu putem functiona in afara relatiilor. Nevoia noastra de a interactiona este un dat, pe care unii dintre noi il negam, cand spunem ca nu avem nevoie de nimeni. Probabil o facem pentru ca am fost raniti de ...

Singurul aspect prin care se aseamana cu aceste activitati, este consecventa cu care trebuie sa participe. Si aceasta, intr-adevar, ar trebui luata in serios. Intrucat procesul psihoterapeutic este unul mai indelungat, in care este nevoie de timp sa se creeze o relatie, copilul sa il poata investi cu incredere pe psihoterapeut.