De ce a merge la psiholog cu copilul, nu este ca mersul la inot?

  A duce copilul la psiholog, nu este ca oricare alta activitate pe care o stabiliti pentru dezvoltarea copilului. 

  Singurul aspect prin care se aseamana cu aceste activitati, este consecventa cu care trebuie sa participe. Si aceasta, intr-adevar, ar trebui luata in serios. Intrucat procesul psihoterapeutic este unul mai indelungat, in care este nevoie de timp sa se creeze o relatie, copilul sa il poata investi cu incredere pe psihoterapeut. Si abia de acolo, incepe lucrul, care este cu suisuri si coborasuri, cu tatonari si drumuri de inainte si inapoi, pana se stabilizeaza schimbarea. 

  De asemenea, trebuie sa se tina cont ca, totul se face in ritmul copilului; nu se poate forta procesul, nu se poate grabi si nici intrerupe prematur, indata ce se vede o schimbare, pentru ca e nevoie de timp pentru fixare. 

  De aceea, abordarea care se practica cu alte activitati, unde putem sa ne razgandim, sa nu il mai ducem la clubul acesta pentru ca dincolo pare mai bine sau mai ieftin, in acest caz nu este indicata. Intrucat trebuie sa ne gandim la emotiile copilului, la atasamentul care se creaza, pentru ca aici se lucreaza la nivel relational. Si ceea ce s-a construit in aceasta relatie, nu poate fi reprodus in nici o alta. Si ar trebui sa o ia de la inceput, iar copilul o traieste ca pe o pierdere. 

  Si, in cele din urma, pentru binele copilului l-am adus la psiholog. Deci sa ne gandim la binele lui pana la capat, chiar daca e anevoios si trebuie sa ne facem timp mereu sa il aducem. 

  Toate acestea necesita timp si intelegerea din partea parintelui pentru seriozitatea procesului, ca acesta sa poata da rezultate stabile. 

  Ne pot chiar incerca si sentimente contradictorii si uneori ni se pare ca nu se intampla nimic, nu apare nici o imbunatatire. E indicat sa perseveram, pentru ca rezultatul vine prin acumularea mai multor micro schimbari si pe nesimtite. Si, la un moment dat, vom observa ca a incetat sa faca lucrurl ala deranjant sau parca, s-au mai domolit simptomele, a incetat sa aiba comportamentele inadecvate sau a deventi mai deschis, e mai sociabil, etc.

  Trebuie sa avem rabdare si incredere in proces. Acest proces il putem asemui cu un tratament medicamentos, care trebuie administrat pana la final, ca el sa isi faca efectul dorit si ca simptomele sa se amelioreze si sa dispara.  

  Beneficiul unei interventii facute timpuriu, insa, poate fi esential pentru o dezvoltare ulterioara armonioasa. Prin rezolvarea unor conflicte sau depasirea unor dificultati, care perturba dezvoltarea fireasca in copilarie, se poate evita aparitia unor tulburari din sfera patologica in viata adulta.

Psiholog, Psihoterapeut Gabriela Vitikan