Atacurile de panica si ce le determina
Legatura minte-corp, psyche-soma, este o legatura indisolubila. Ceea ce se intampla in minte, are ecou in corp si, invers. Cand avem emotii la un examen sau cand suntem stresati, spunem ca "le simtim in stomac". Tot in stomac, “avem fluturi”, cand suntem indragostiti. Cand suntem in stare de soc, cand traim ceva traumatic, simtim ca "ne-a lovit ceva in moalele capului". Cand suntem furiosi, "ne vuieste" capul. Cand o situatie ne impresioneaza, "simtim fiori pe sira spinarii". Si lista poate continua. Sunt expresii pe care le folosim frecvent, fara sa realizam aceasta legatura. De fapt, in generalne folosim mintea si corpul, fara a fi prea constienti de ele.
Daca am fi mai atenti la modul lor de functionare, am putea fi mai in contact, am putea intelege mai bine, cand ceva nu este in parametrii de normalitate. Putem face conexiunea intre ceea ce ni se intampla si ce ne semnaleaza corpul in legatura cu asta.
Tot ce trebuie sa faci, este sa te observi. Suntem prea conectati cu exteriorul, atenti la tumultul de lucruri care se intampla in jurul nostru si prea putin aplecati spre interior, spre noi. Nu mai exista ragaz pentru reflexie. Totul se face in viteza. Si trebuie sa faci un efort sa poti crea aceste ocazii.
Apoi, e posibil, sa fie prea mult, ceea ce ni se intampla si, sa nu toleram. Si atunci, ceea ce nu putem exprima prin cuvinte, ceea ce nu putem constientiza, se manifesta prin cealalta modalitate pe care o avem la dispozitie, corpul. De aceea, dupa ce mergem la toti medicii sa aflam ce se intampla, ei concluzioneaza ca e o problema psihologica.
Faptul ca este o somatizare, nu minimizeaza valoarea si efectul simptomelor asupra noastra. Nu inseamna ca senzatia nu e reala, ca durerea nu e prezenta, nu e o inchipuire. Ea exista, doar ca e determinata de altceva. Si daca ea e prezenta prea mult timp, poate ajunge pana la afectare organica concreta.
Ceea ce cautam, facand aceate investigatii, este cauza acestor simptome. Pentru ca rolul lor este sa semnaleze o problema, care poate fi de natura fizica, organica sau psihologica. Intensitatea simptomului ne face sa ne raportam la efectul concret, in corp si nu mai putem vedea bine legatura dintre acesta si sistemul nostru psihic, insa ele sunt interdependente. Si corpul, la randul sau poate produce efecte psihice. Cand suntem bolnavi, cand avem o problema de natura fizica, nici "mintea nu ne sta" la ceea ce avem de facut; si dispozitia emotionala se altereaza.
E bine sa excluzi cauzele organice, inainte de a incepe un demers psihoterapeutic. E greu de acceptat ca psihoterapia te poate ajuta, cand pe tine "te doare in piept" si "nu mai ai aer". Dar, daca ne gandim bine, acolo localizam noi "sufletul". Prin psihoterapie, putem identifica conflictele interne, ne putem sprijini pe psihoterapeut, pentru a putea accepta si constientiza lucrurile care determina aceste manifestari. Intrand in acest proces de cunoastere si autodescoperire, devenim mai puternici, mai rezilienti si mai flexibili. Nu vom putea scapa de ceea ce ne asterne viata in fata, insa putem trecem mai usor prin ceea ce ni se intampla, ne ridicam deasupra problemei, sa o depasim si, sa nu mai catastrofizam, sa dramatizam. Asa vom fi mai prezenti in noi insine si mai asumati si nu vom mai avea nevoie de solutii alternative, cum sunt atacurile de panica.
Psihoterapeut Gabriela Vitikan
0722589855