De ce psihoterapeutul nu poate da un raspuns simplu
In genere, pacientul vine la psihoterapeut cu o cerere bine definita, cu o problema punctuala si stringenta, pentru care ar vrea o rezolvare de tip pastila, care sa ii ia durerea imediat. Poate avea o depresie, poate a pierdut pe cineva drag, poate anxietatea nu ii da pace, face atacuri de panica, poate are dificultati in relatie, poate nu isi gaseste sensul … si lista poate continua. Cu totii ne dorim sa nu ne doara! Dar stim despre pastile, ca ofera o suspendare temporara a durerii si, cand isi pierd efectul, aceasta revine.
Daca problema poate fi, aparent, localizata si definita, pentru ca, de multe ori, ia forma unui simptom, rezolvarea nu poate fi la fel de usor de gasit. Pentru ca, in majoritatea cazurilor, cauzele sunt multiple si nu intotdeauna la vedere. E nevoie de timp si efort sustinut, atat din partea pacientului, cat si a psihoterapeutului, sa le poata identifica, sa inteleaga contextul si factorii favorizanti, care au facut sa se ajunga in acel punct, sa faca legaturile dintre ele. Asa cum dificultatile nu au aparut peste noapte, nici remedierea lor nu se poate face instant. In multe situatii se solicita un sfat. Insa, de cele mai multe ori, sfatul primit, nu e folosit. Asta pentru ca suntem fiinte unice, cu specificul si particularitatile noastre si, prin urmare, nu poate exista un raspuns general valabil. Si apoi, sfatul este primit la nivel mental, rational. Poate fi chiar inteles si apreciat, poti chiar incerca sa il pui in aplicare. O vreme chiar reusesti sa obtii o ameliorare, cu efort sustinut. Insa, cand ai incetat sa faci asta voluntar, efectul s-a pierdut.
De ce se intampla asta?
Se spune ca toti suntem buni la teorie, dar practica ne omoara. "Practica" se refera la modul cum ai inteles si ai integrat ceea ce e nou si presupune schimbare. Iar " intelegerea" trebuie sa se faca nu numai la nivel rational, cat, mai ales, la nivel emotional. Aceasta este partea cea mai dificila si aici rolul psihoterapeutului este unul cheie. Pentru ca faci asta mult mai usor in relatie cu un celalalt, care te priveste din afara ta si impreuna cu tine, de la care inveti un mod diferit de a te raporta la problema ta. Si mai este un aspect care ne impiedica sa accesam cunostintele primite de la altul: desi ne nemultumeste starea actuala si ne dorim schimbarea, suntem foarte rezistenti la aceasta.
De ce ne impotrivim?
Pentru ca e ceva necunoscut, de care ne temem mai mult decat de efectele negative ale actualei stari. Cu acestea suntem macar familiarizati, este ceva ce am invatat inca de mici, ca asa se face. Sau, nici macar nu constientizam ca procedam intr-un fel anume, e totul automat, bine inradacinat si pietrificat. Si, apoi, e posibil ca, acele vechi obiceiuri sa aiba si unele beneficii la care nu suntem dispusi sa renuntam.
Si totusi, schimbarea e posibila!
Insa, aceasta se produce treptat, cu pasi mici. Dificultatea vine si din faptul ca, lucrurile nu sunt palpabile in acest caz si totul e dinamic si interconectat. Asta face ca, procesul sa fie de durata. Pasii, presupun sa descoperi si sa constientizezi lucruri despre tine de care nu aveai habar, sa iei fiecare aspect al vietii tale si sa il privesti din alta perspectiva. Prin acest proces, lucrurile se reaseaza, asfel incat se leaga si curg lin, capacitatea de adaptare se flexibilizeaza. Pentru ca si psihicul nostru, la fel cu corpul nostru, este un mecanism al caror angrenaje se blocheaza, daca nu sunt asezate in pozitia potrivita pentru a se imbina, daca nu au conditiile optime de functionare.
Psihoterapeut Gabriela Vitikan
0722.589.855