Echilibrul instabil
Realitatea pe care o negam cu totii, este ca suntem mici si neinsemnati in fata naturii, si incercam cu toate fortele sa demonstram ca este invers, ca omul domina natura. La inceputuri, omul si-a simtit micimea in raport cu mama natura, si a realizat ca nu are nici o sansa de supravietuire de unul singur, intr-un mediu necrutator, neprimitor, plin de adversitate. A inteles ca, unde sunt multi puterea creste, si a format grupuri. Acestea au functionat in armonie, atat timp cat respectul si recunostinta au fost mentinute, cat timp a stiut ca el "sta cu chirie" pe acest pamant, ca i s-a ingaduit sa beneficieze de tot ce ii ofera natura.
Nevoia de celalalt, a creat relatiile. Relatiile ne fac umani, ne ajuta sa nu uitam valorile, sa le dam mai departe. O buna vreme si-a acceptat neputinta, si a acordat respectul cuvenit celui mai puternic decat el; insa, datorita naturii lui ambivalente, acceptarea nu a fost niciodata completa, cel putin nu pentru toti. Pentru unii e prea frustranta aceasta dependenta de altii, de natura. Nevoia noastra omnipotenta, nevoia de a obtine totul mai usor, de a gasi solutii mai simple, l-a impins pe om catre individulizare si l-a indepartat de atingerea individuarii. Lucrul acesta ne-a facut sa evoluam la nivel intelectual, pragmatic, tehnologic, dar ne-a indepartat pe unii de altii, ne-a facut sa nu mai avem nevoie de celalalt. Nu am mai simtit natura asa amenintatoare. Am "uitat" de puterea ei. Am vrut sa uitam greul, durerea, neputinta care au insotit obtinerea "proprietatii". Atunci cand ne uitam originile, ne pierdem respectul. Avand totul la dispozitie, la indemana, omul modern nu a mai simtit nevoia si nici necesitatea de a descoperi nimic, de a studia ceva, de a gasi solutii. Toatea acestea contribuie in mod normal la dezvoltarea sa, la maturizare, la depasirea conditiei omnipotente. Aceasta a ramas raspunderea doar a unora, a oamenilor de stiinta, cercetatorilor, inventatorilor. Astfel ca, societatea actuala, a ramas un copil razgaiat, care ia totul in proprietate, fara a depune efort, imediat, acum, fara a-si aminti si a aprecia sacrificiile facute de stramosii lui. El acum poate, "are dreptul" la o opinie, pe care si-o poate exprima liber si imediat, pe internet. Aceasta libertate este binevenita, cu conditia ca inainte de a emite o opinie, sa fi studiat problema in amanunt. Dar studiul lui acum se bazeaza pe opinia altor 10 ca el, care au putut sa se exprime liber ca si el; si nu pe opinia unui specialist avizat, care a studiat subiectul metodic si temeinic, stiintific. Tendinta omului este de a lua in proprietate, nu de a inchiria. Cand se obisnuieste cu binele, il ia in posesie, il considera al lui si astfel isi aloca drepturi depline asupra acestuia. Si nu ar fi neaparat rea aceasta tendinta, daca ar fi insotita de respectul fata de regulile, limitele pe care i le-a impus planeta mama. Acestea au fost transmise de la o generatie la alta, prin traditii, obiceiuri, ca niste instructiuni de utilizare a planetei. Pentru ca, ea functioneaza perfect, daca e mentinuta intr-un echilibru, ce a fost castigat cu pretul a milioane de ani de evolutie si cu sacrificiul multor specii. Trebuie sa fim atenti la modul cum ne purtam, sa nu uitam ca este foarte necrutatoare atunci cand se depaseste o limita, si poate incepe sa se apere...de noi. Cu fiecare cutremur, tsunami, topire glaciara, gaura in stratul de ozon, un virus nimicitor, primim un avertisment despre abuzul nostru, o atentionare ca ar trebui sa ne amintim regulile de utilizare.
Omul ar trebui sa urmeze modelul naturii si sa fie mereu in cautarea echilibrului intern optim, intre toate aceste tendinte contradictorii pe care le are. Pentru ca e un echilibru instabil cel in care se afla, care poate fi destabilizat foarte usor. Totul este ca o constructie din pietre, din care, indiferent ce piatra ai lua, se va destabiliza intreaga constructie. Paternul aceata de echilibru instabil se regaseste in toate mecanismele, sistemele prezente in existenta noastra, de la nivel macro, planetar, la nivel celular, molecular.
O relationare buna cu sine si cu ceilalti, contribuie la mentinerea unei homeostazii fizice si psihice, la mentinerea unui echilibru bun. Acceptarea dependentei de natura, de celalalt, privirea aspectelor benefice ale acestei dependente, ne poate ajuta sa ramanem umani, sa crestem, sa ne depasim conditia aceasta razvratita si sa acordam respectul cuvenit. Daca stam putin sa ne gandim, asta urmarim si intr-o psihoterapie, sa obtinem o stare mai integrata de sine, o stare de mai bine.
Psihoterapeut Gabriela Vitikan
0722.589.855