PSIHOTERAPIE COPII SI ADOLESCENTI
De ce sa mergi cu copilul la psiholog?
Procesul de crestere si dezvoltare prin care trecem cu totii, inca de la nastere, este unul foarte complex si presupune parcurgerea unor etape, ce se construiesc unele pe baza celor anterioare.
Primii 3-4 ani din viata, sunt esentiali in formarea psihicului si personalitatii copilului, a viitorului adult. Depasirea fiecarei etape presupune o pierdere a ceva si castigarea a ceva nou, mai bun. De eemplu, copilul poate castiga independenta, insa tanjeste dupa perioada cand se simtea in siguranta alaturi de parinte. Insa, ca orice pierdere, aceasta e insotita de anxitatea caracteristica schimbarii, poate de impotrivire si, in final, de un doliu. Uneori acest proces nu este dus pana la capat.
Cum lucrurile nu merg linear, pot aparea perturbari din diferite surse, se pot produce blocaje la nivelul oricarei etape: copilarie, pubertate, adolescenta. Pot interveni evenimente grave in viata lor, dar nu e neaparat nevoie sa fie ceva de felul acesta.
Un eveniment este traumatic, nu atat prin el insusi, ci mai degraba prin modul cum il impacteaza pe copil. Este traumatic, cand acesta nu este integrat la nivel psihic, cand este prea mult pentru el si nu il poate procesa. Poate fi doar un ton ridicat, dar care vine intr-un moment al lui de maxima sensibilitate; poate fi o cumulare de evenimente care impreuna sa fie prea greu de dus; pot fi divergente intre parinti; poate fi un coleg rautacios, … si lista poate continua.
De ce sa mergi cu copilul la psiholog? O interventie psihoterapeutica realizata in momentele de blocaj aparute in dezvoltarea copilului, il poate imbunatatii calitatea vietii si il poate scuti pe acesta, de dificultati care s-ar putea repercuta dramatic in viata lui de adult.
In procesul psihoterapeutic al copilului este esentiala implicarea familiei, intrucat copilul se dezvolta in relatie cu parintii. Ei reprezinta universul copilului, familia fiind “laboratorul” in care el invata si se pregateste pentru viata. Prin urmare, e important ca si parintii sa face schimbarile care tin de ei, pentru a facilita procesul.
Manifestarile pot aparea sub diferite forme.
• Diferite anxietati: sociale, de esec, de performanta, de spatii deschise, etc.
• Fobii, frici
• Dificultati de adaptare la schimbarile din viata lor
• Perturbari ale somnul: insomnii, somn agitat, cosmaruri frecvente, persistente
• Stari de boala frecvente: raceli, probleme digestive, probleme dermatologice, otite, alergii, astm, etc. (somatizare)
• Tulburari de atașament: frica de separare, dependența materna, existența unor obiecte de atasament, plusuri, pana la varste inaintate
• Scaderea performantei scolare
• Enurezis nocturn (incontinenta urinara), encopresis
• Agitatie, hiperactivitate
• Ticuri, stereotipii, balbaiala
• Tulburari alimentare
• Stari de tristate, depresie
• Stima de sine scazuta
• Dificultati de comunicare: tensiuni si conflicte in raport cu parinții, profesorii, prietenii, colegii
• Tulburari de comportament: furie, agresivitate, opoziționism, consum de substanțe, auto-izolare, auto-pedepsire, etc.
Totusi, acestea sunt limitate, copiii exprimand o multitudine de trairi prin cateva forme de manifestare. E important sa analizam fiecare situatie in parte, in contextul respectiv si, astfel, sa ajungem la cauza manifestarii.
In cadrul psihoterapiei, copilul invata sa isi constientizeze si sa isi exprime mai bine emotiile, sa le analizeze si sa faca legaturi, sa se cunoasca si sa isi identifice mai bine nevoile si sa isi gaseasca modalitati de a si le indeplini. Invata sa relationeze si sa se adapteze mai eficient la solicitarile vietii, fara ca acestea sa il mai impacteze dramatic, devine mai flexibil si mai adaptat.