Nevoia de a fi doi
Suntem nascuti din relatie si crescuti in relatie. In relatie cu parintii cu fratii, cu bunicii, cu prietenii, cu profesorii, cu colegii, cu seful, cu iubitul, cu partenerul de viata. Nu putem functiona in afara relatiilor. Chiar si cei care declara ca nu sunt sociabili, tot au o legatura cu cineva: cu vanzatoarea de la magazin, cand se duc sa isi faca cumparaturile, cu taximetristul cu care schimba doua vorbe cat isi parcurg drumul; si lista poate continua.
Nevoia noastra de a interactiona este un dat, pe care unii dintre noi il negam, cand spunem ca nu avem nevoie de nimeni. Probabil o facem pentru ca am fost raniti de prea multe ori sau nu am fost luati in seama, am fost sau ne-am lasat abuzati ori am fost dezamagiti. Dar avem nevoie sa impartasim, sa ne bucuram impreuna, sa plangem impreuna, sa facem fata realitatii, care de cele mai multe ori nu ne menajeaza.
Dar sa ai relatii nu este deloc usor, este chiar foarte complicat! Pentru ca presupune implicarea a inca unui celalalt in proces. Intr-o relatie vine fiecare cu personalitatea lui, cu bagajul lui de asteptari, de dorinte, de nevoi, de frustrari si de carente, care se manifesta din plin pe scena cuplului. Este intotdeauna despre a da si a primi, despre un schimb care trebuie sa aduca beneficii ambelor parti. Echilibrul si cooperarea intre cei doi este foarte dificil de gasit si de mentinut. Si se obtine treptat, este anevoios si nu e lipsit de impasuri, exagerari, incalcari si stabiliri ale limitelor, redresari si reparatii. Doua ingrediente sunt esentiale, ca relatia sa functioneze: increderea si sentimentul de siguranta. Nu poti cladi pe niste piloni instabili.
Si nu vorbesc aici despre un cuplu amoros neparat. Aceleasi reguli guverneaza orice tip de relatie. Foarte usor poti intra in impas in acest hatis relational; si pot aparea blocaje la tot pasul. Cheia depasirii acestora, este comunicarea si punerea pe masa negocierii a tuturor dorintelor si nemultumirilor, pentru a putea ajunge la un compromis, astfel incat niciuna dintre parti sa nu fie stirbita. Acest proces este dinamic si continuu. Nu se sfarseste niciodata, e insasi relatia.
Diferenta intre o negociere intre doua companii si dintre membrii unui cuplu, este aceea ca in cazul celei de-a doua situatii, registrul in care are loc, este cel emotional. Si asta practic, ingreuneaza totul. Si, in plus, in ziua de azi, in epoca tehnologiei, in mod paradoxal, traim o lipsa de comunicare mai acuta, decat in trecut. Avand atatea mijloace la indemana prin care ne putem exprima, te astepti ca aceasta sa nu mai constituie o bariera, si totusi, suntem mai rupti unii de altii, mai insingurati, decat atunci cand comunicarea era intrerupta de distanta fizica dintre noi. Dar poate tocmai asta e ideea: ca uneori era o distanta buna, care iti permitea intimitate, care impunea un protocol de abordare a celuilalt, niste reguli orare. Acum suntem invadati, asediati, mereu disponibili; sau asa cred ceilalti despre noi ca suntem. Esti chiar luat la intrebarí daca nu raspunzi imediat. Nimeni nu mai asteapta, nu mai are rabdare, nu te mai poti retrage pentru putina introspectie, nu te poti ascunde, nu poti sta putin doar cu tine.
Si mai au un efect aceste noi modalitati de comunicare: se interpun intre tine si celalalt ca un filtru, ca un paravan, ca un zid, ca o perdea; fac sa fie mai putin asumate, simtite lucrurile dintre voi doi. Asa ajungem sa amplificam dezvoltarea unui sine fals, sa simtim necesitatea purtarii unei masti. Insa atunci cand traiesti sub o masca, nu te simti implinit, autentic.
Toti vrem sa ne fie bine si ne luptam pentru binele nostru, dar in acest proces trebuie sa avem in vedere si sa umblam cu grija, astfel incat in cautarea binelui nostru, sa nu ii facem rau celui de langa noi. Asa arati ca iti pasa, fiind empatic si punandu-te in locul celuilalt. Asa ar trebui sa arate o relatie buna, din care amandoi sa obtina satisfactie.
Psihoterapeut Gabriela Vitikan
0722.589.855